| |
| | Ion Luca Caragiale - Wikipedia |
 | | Structura omenească a lui Caragiale, ca şi aceea artistică, era una duală: una de ironist şi farsor, cu o rezervă nesecată în direcţia manifestărilor umoristice şi cinice, şi alta de sentimental („Eu sunt un sentimental, domnule!”), neliniştit şi măcinat de melancolii ascunse şi ciudate la un asemenea temperament. |
 | | Printre autorii premiaţi în luna aprilie 1912 s-au aflat: Dimitrie Anghel, pentru piesa Cometa, I.L. Caragiale, pentru piesele: D-ale Carnavalului, O noapte furtunoasă şi Năpasta, Victor Eftimiu, pentru piesele: Akim, Ariciul şi sobolul, Ave Maria, Crăciunul lui Osman şi Înşir'te Mărgărite. |
 | | Caragiale este prezentat ca un apărător înverşunat al scrisului său, luptând cu editorii, pentru ca aceştia să-i respecte textul integral, ortografia şi punctuaţia. Conştiinţa de artist impecabil şi scrupulozitatea sa sunt mărturii exprimate în numeroasele scrisori către amici cărra le face reproşul „sosului greşelilor de ortografie şi punctuaţie” şi a „enormelor greşeli fundamentale”. |
| ro.wikipedia.org /wiki/Ion_Luca_Caragiale (5435 words) |
|